De ce nu văd decât noroi? 5 motive pentru care planetele apar neclare

Ați cumpărat un telescop nou, așteptați cu nerăbdare primele observații și alegeți Jupiter ca țintă. Din păcate, însă, nu vedeți decât un disc alb, fără detalii.

Mai încercați o vreme să reglați telescopul, dar imaginea nu se îmbunătățește. Vă regăsiți în acest scenariu? Dacă da, aflați din acest articol din revistă motivele și soluțiile pentru imaginile neclare ale planetelor pe care le vedeți prin telescop.

Este evident, dar adesea subestimat: fiecare telescop are, în combinație cu ocularul respectiv, o poziție focală ușor diferită. Mai ales atunci când se utilizează lentile Barlow, focalizarea se deplasează și mai mult spre exterior. În plus, zona de claritate este extrem de mică la măriri mari! Chiar și o 1/20 de rotație a tubului ocular poate face diferența între o imagine clară și una neclară. Prin urmare, acordați-vă timp și concentrați-vă asupra focalizării. Un obstacol major în acest sens îl reprezintă și turbulențele atmosferice, care îngreunează focalizarea – mai multe detalii în punctul următor.

Seeing-ul (în limba germană: turbulența atmosferică) este una dintre cele mai mari probleme în observarea și fotografierea planetelor. Toată lumea cunoaște pâlpâirea unei străzi încălzite de soare vara sau aerul care tremură deasupra unui grătar. Situația este foarte asemănătoare când privim planetele. Seeing-ul este adesea influențat de curentul jet. Ca observator de la suprafața Pământului, nu ai aproape nicio posibilitate de a influența îmbunătățirea seeing-ului – cu excepția cazului în care te deplasezi la altitudini mai mari, unde atmosfera este mai rarefiată. Există însă diferite tipuri de seeing, dintre care două le poți influența cu siguranță!

Efectul de „tub seeing” este o cauză frecventă a imaginilor neclare: telescopul dumneavoastră are nevoie de timp pentru a se răci. Când îl scoateți afară din mașină sau din locuință, unde este cald, în tub se află încă aer cald. Consecința sunt turbulențe puternice de aer în interiorul și în fața telescopului, care duc la imagini extrem de neclare ale planetelor. Prin urmare, cel mai bine este să lăsați telescopul să se răcească cu capacul îndepărtat cu aproximativ o oră înainte de observare.

Și mediul înconjurător imediat duce la neclaritate – s-ar putea vorbi aici de „seeing ambiental”. Pe o șosea asfaltată încălzită telescopul stă într-adevăr stabil, însă vara solul continuă să radieze căldură pentru o perioadă foarte lungă. Și acest lucru duce la imagini neclare ale planetelor. Un alt exemplu este observarea pe o pajiște sau pe un câmp: Noaptea – mai ales la sfârșitul verii – se formează adesea rapid și intens umezeală, ceea ce afectează considerabil calitatea observării. Ceea ce ne aduce la următorul punct:

Condensul este o problemă foarte frecventă în Europa, deoarece umiditatea aerului este de obicei foarte ridicată noaptea. În scurt timp, pe lentila sau oglinda telescopului se pot forma picături de apă – la fel ca în cazul geamurilor de mașină aburite dimineața. Imediat ce se întâmplă acest lucru, sistemul optic devine practic inutilizabil. Dacă la aceasta se adaugă și un frig intens, sistemul optic poate chiar să înghețe! Deși acest lucru nu dăunează telescopului, seara de observație este totuși ruinată. O soluție o reprezintă capacele anti-rouă sau benzile de încălzire, care se montează în fața sistemului optic. Nu ezitați să ne contactați dacă doriți să aflați de ce protecție împotriva rouei aveți nevoie pentru telescopul dumneavoastră. 

Să presupunem că ați făcut totul corect până acum, dar planetele rămân totuși mici și lipsite de detalii. Motivul: poziția planetelor este nefavorabilă. Jupiter, Saturn, Venus și Marte sunt, practic, singurele planete care pot fi observate cu succes – toate celelalte sunt pur și simplu prea îndepărtate. Însă chiar și aceste patru planete au o înălțime și o distanță diferite în funcție de anotimp! Da, chiar și distanța față de Pământ se modifică simțitor de-a lungul anilor. Cel mai bine este să observați planetele atunci când ating punctul cel mai înalt pe cer și se află cel mai aproape de noi pe orbita lor. Puteți afla rapid și ușor pe internet când are loc acest lucru.

Pentru a ilustra acest lucru, iată un exemplu cu Marte, care arată cât de mult variază dimensiunea acestuia de-a lungul anului.

Iată o prezentare generală pentru următorii ani:

Anul 2026
• Jupiter (apogeu: 10 ianuarie 2026)
• Saturn (apogeu: 4 octombrie 2026)
• Venus (apogeu: noiembrie / decembrie 2026)
• Marte: fără opoziție în 2026. Destul de rău!

Anul 2027
• Marte (apogeu: 19 februarie 2027)
• Jupiter (apogeu: 11 februarie 2027)
• Saturn (apogeu: 17 octombrie 2027)
• Venus (apogeu: 3 ianuarie 2027)

Anul 2028
• Jupiter (apogeu: 13 martie 2028)
• Saturn (apogeu: 30 octombrie 2028)
• Venus (apogeu: martie și aprilie 2028)
• Marte: fără opoziție în 2028 (următoarea va avea loc abia în primăvara anului 2029).

În cele din urmă, cauza poate fi pur și simplu aspectul telescopului în sine. Chiar dacă, de obicei, acesta nu este motivul principal, în special telescoapele cu oglindă pot fi dereglate. În special după un transport îndelungat sau după curățarea suprafeței oglinzii, anumite tipuri de telescoape trebuie realiniate. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unor instrumente simple de reglare sau vizual, direct pe cerul înstelat. V-am arătat deja într-un alt articol din revistă cum se reglează corect un telescop. Totuși, puteți stabili foarte ușor și rapid dacă telescopul dumneavoastră este dereglat:

• Lăsați telescopul să se răcească complet.
• Oriți-vă spre o stea de intensitate medie sau luminozitate medie.
• Folosiți un ocular cu distanță focală moderată (aprox. 8–15 mm).
• Reglați focalizarea astfel încât steaua să fie neclară. În cazul telescoapelor cu oglindă, va apărea acum un disc circular cu un centru întunecat – denumit adesea în jargonul de specialitate „gogoașă”.

În graficul de mai jos puteți vedea cum ar trebui să arate o stea defocalizată și cum nu ar trebui să arate.

Sper că acest articol v-a fost de ajutor, astfel încât să puteți observa în sfârșit planetele cu claritate. Dacă întâmpinați în continuare dificultăți, nu ezitați să contactați echipa noastră de service și consultanță. În caz contrar, veți găsi aici, în ultimă instanță, instrumentele de reglare potrivite pentru majoritatea telescoapelor cu oglindă.

Marc-Antonio, cunoscut și online sub numele de astronomical_horizon, este un astrofotograf pasionat, specializat în telescoape optice rapide. Specialitatea lui: nebuloasele planetare mici. În afară de stele, pasiunea lui este botanica. Cunoaște flora locală ca pe propriul buzunar. Iar dacă îi mai rămâne timp, se apucă de chitara electrică.