Filtrele cu bandă îngustă obțin o creștere a contrastului prin faptul că permit trecerea doar a unei anumite lungimi de undă a luminii în jurul liniilor spectrale ale hidrogenului (H-a, 656 nm), oxigenului (OIII, 501 nm), sulfului (SII, 672 nm) etc. Filtrele pot fi utilizate întotdeauna pentru fotografie, chiar și atunci când luna este pe cer, sau ca filtre împotriva poluării luminoase într-un oraș mare. Durata expunerii nu are nicio importanță – se pot realiza chiar și fotografii cu expunere lungă.
Filtre OIII: Filtrul pentru nebuloase cu bandă îngustă permite trecerea luminii cu lungimea de undă de 501 nanometri. Aceasta este linia în care strălucesc atomii de oxigen dublu ionizați. Nebuloasele planetare și rămășițele supernovelor strălucesc în această culoare.
Filtre H-alfa: Acest filtru pentru nebuloase cu bandă îngustă permite trecerea luminii roșii cu o lungime de undă de 656 nanometri. Aceasta este linia în care strălucesc zonele HII (nebuloase de hidrogen).
Filtre SII: Filtrul cu bandă îngustă permite trecerea luminii atomilor de sulf ionizați la 672 nanometri. Aceasta este linia în care strălucesc multe nebuloase planetare, nebuloase de emisie și rămășițe de supernove.
Astrofotografie: Cel mai bine se utilizează aparate foto monocromatice. În mod ideal, se combină fotografierea cu filtre SII, OIII și H-alfa. Rezultatul este o imagine care arată structurile delicate ale nebuloaselor cu un contrast ridicat și clar.
