Ce telescop este adecvat pentru astrofotografie?

Telescop refractor, Newton, Schmidt-Cassegrain sau astrograf? Patru aspecte sunt importante - și obiectul pe care doriți să îl fotografiați.

La prima vedere, piața telescoapelor pare o junglă de nepătruns. Diferitele forme constructive, raporturi focale, plus telescoapele optimizate pentru fotografie nu fac alegerea ușoară pentru un începător. Atunci când alegeți un telescop pentru astrofotografie, sunt importante patru lucruri: distanța focală a telescopului, tipul constructiv, raportul focal și dimensiunea câmpului vizual pe care îl luminează telescopul.

În funcție de camera pe care doriți să o utilizați pentru astrofotografie, telescopul trebuie să lumineze un anumit câmp al imaginii fără distorsiuni, astfel încât în colțurile imaginii stelele să fie clare și să nu apară pete de lumină deformate inestetic. În plus, telescopul ar trebui să furnizeze o imagine iluminată (aproape) uniform pe întregul câmp al imaginii, astfel încât detaliile și stelele de la marginea imaginii să nu fie înghițite de marginile întunecate sau de efectul de vignetare.

Dacă folosiți un aparat foto SLR cu senzor APS-C pentru a vă iniția în astrofotografie, cipul de aproximativ 22,3 mm × 15 mm are o diagonală de aproximativ 28 mm. Cele mai multe telescoape pentru amatori pot ilumina un astfel de câmp al imaginii. Dacă doriți să folosiți un cip de format complet cu 24 mm × 36 mm, aveți nevoie de un telescop care poate ilumina fără erori un câmp al imaginii de cel puțin 43 mm - ceea ce nu toate telescoapele pot face. Din păcate, aceste informații lipsesc de obicei.

Intensitatea luminoasă a obiectivelor fotografice este indicată de obicei prin valoarea diafragmei. La telescoape, indicația corespunzătoare se numește raport focal. Cu cât numărul este mai mic, cu atât telescopul are o capacitate mai ridicată de colectare a luminii, iar dvs. puteți selecta un timp de expunere mai scurt. Raportul focal este raportul dintre apertură și distanța focală a telescopului. La o apertură de 100 mm și o distanță focală de 900 mm, raportul focal este 1:9.

Simplificat, putem spune că telescoapele reflectoare au de obicei un raport focal între 1:5 și 1:7, telescoapele refractoare între 1:7 și 1:9, iar telescoapele Schmidt-Cassegrain în jur de 1:10. Astrografele speciale, adică telescoapele optimizate pentru astrofotografie, pot atinge raporturi focale între 1:3 și 1:5 cu distanțe focale scurte corespunzătoare. Cu astfel de telescoape cu distanțe focale scurte și rapoarte focale mari, se pot reproduce obiecte cerești întinse folosind timpi de expunere scurți (vezi caseta).

Raportul focal și timpul de expunere

Timpul de expunere depinde direct de raportul focal al opticii. Cu cât raportul focal este mai mic, cu atât timpul de expunere este mai scurt. Tabelul prezintă factorul aplicat timpului de expunere pentru a obține același rezultat.

În principiu, telescoapele reflectoare și refractoare sunt potrivite pentru astrofotografie. Se spune că telescoapele refractoare produc imagini bune, cu contrast ridicat, ale stelelor fine, în timp ce telescoapele reflectoare, cu aperturile și distanțe lor focale mai mari, permit puteri de mărire mai ridicate, fiind astfel deosebit de potrivite pentru a fotografia obiecte cerești mai mici.

Telescoapele reflectoare, respectiv refractoare, în special cele Schmidt-Cassegrain (SCT), au de obicei aperturi și distanțe focale și mai mari, putând astfel mări și mai mult. Astfel, cu ele puteți fotografia obiectele și mai detaliat. Unele telescoape Schmidt-Cassegrain sunt interesante prin posibilitatea de a poziționa camera în prim-planul oglinzii principale și de a utiliza astfel rapoartele focale rezultate de aproximativ 1:2. Puteți astfel obține imagini foarte profunde cu timpi de expunere scurți.

În combinație cu raportul focal, distanța focală a telescopului determină mărimea secțiunii de cer vizibile și puterea de mărire a acesteia. Distanțele focale mari oferă secțiuni mai mici ale cerului cu o putere de mărire mai ridicată, în timp ce distanțele focale mici arată o secțiune mai mare la o putere de mărire mai redusă.

Pentru a începe fotografierea roiurilor stelare precum h și χ Persei (NGC 869 și NGC 884), a galaxiilor extinse precum Andromeda (M 31) sau a nebuloaselor mari precum Orion (M 42) sau Pleiadele (M 45), sunt consacrate telescoapele refractoare cu distanțe focale cuprinse între 500 mm și 1000 mm.

Pe de altă parte, dacă doriți să fotografiați regiuni nebuloase mai slabe, telescoapele reflectoare cu rapoarte focale de 1:5 vă ajută să capturați structurile folosind timpi de expunere nu prea lungi. La rândul lor, telescoapele SC cu distanțe focale de peste 1500 mm sunt foarte potrivite pentru începătorii care doresc să își înceapă aventura astrofotografică cu Luna sau cu planetele.

Autor: Ullrich Dittler / Licență: Oculum-Verlag GmbH