Filtrele OIII permit trecerea luminii numai la lungimea de undă de 501 nanometri. Aceasta corespunde liniei spectrale a oxigenului dublu ionizat. Această linie este emisă de nebuloasele planetare și de unele nebuloase de emisie, astfel încât, cu ajutorul acestui filtru, aceste obiecte rămân vizibile, în timp ce restul este ascuns. Acest efect crește contrastul și face vizibile nebuloasele slabe.
Astrofotografie: Cel mai bine se utilizează acest filtru cu aparate foto monocromatice. În mod ideal, se combină înregistrarea prin acest filtru cu înregistrări prin filtre H-alfa și SII. Rezultatul este o imagine care arată structurile delicate ale nebuloaselor cu un contrast ridicat și clar.
Domeniul de trecere îngust al acestui filtru, cu o lățime de bandă de numai 6,5 nanometri, funcționează chiar și în condiții urbane dificile, evidențiind sau făcând vizibile nebuloasele planetare slab luminoase, nebuloasele de emisie și resturile de supernove.
