Camerele foto din seriile C0, CG și C1 cu senzori CMOS cu obturator global au fost dezvoltate ca aparate foto mici și ușoare pentru fotografierea Lunii și a planetelor, precum și pentru autoghidare. Cu o calibrare adecvată a imaginii, aceste aparate foto oferă rezultate surprinzător de bune chiar și pentru fotografiile de cer profund realizate de începători. Senzorii CMOS utilizați reacționează liniar la lumină până aproape de punctul de saturație. Prin urmare, camerele din seriile C0, CG și C1 pot fi utilizate pentru unele aplicații științifice pentru începători, de exemplu în cercetarea stelelor variabile.
Dimensiunile mai mari ale modelului C1 permit adăugarea unor funcții suplimentare, în special a unui ventilator pentru răcire.
Camerele foto C0, CG și C1 sunt concepute pentru a funcționa împreună cu un PC. Spre deosebire de camerele foto digitale, care funcționează independent de computer, camerele foto științifice necesită, de regulă, un computer pentru control, descărcare, procesare și stocare a imaginilor etc.
Pentru a utiliza camera, aveți nevoie de un computer care rulează un sistem de operare Windows sau Linux modern de 32 sau 64 de biți.
Aparatele foto sunt proiectate pentru conectarea la PC-ul gazdă printr-o interfață USB 3.0 cu o rată de transfer de 5 Gbit/s. Aparatele foto sunt compatibile și cu un port USB 2.0.
Alternativ, se poate utiliza și adaptoare foto Moravian Ethernet. Acest instrument poate conecta până la patru aparate foto Cx (cu senzori CMOS) sau Gx (cu senzori CCD) de orice tip și oferă o interfață Ethernet de 1 Gbit/s și 10/100 Mbit/s pentru conectarea directă la PC-ul gazdă. Deoarece PC-ul utilizează protocolul TCP/IP pentru comunicarea cu aparatele foto, este posibilă introducerea unui adaptor WLAN sau a unui alt dispozitiv de rețea în calea de comunicare.
Aparatele foto C0, CG și C1 nu necesită o sursă de alimentare externă pentru funcționare, fiind alimentate prin conexiunea USB de la PC-ul gazdă.
Aparatele foto C0, CG și C1 sunt capabile să realizeze timpi de expunere foarte scurți. Cel mai scurt timp de expunere este de 125 μs (1/8000 secunde). Aceasta este și unitatea în care este indicat timpul de expunere. A doua cea mai scurtă durată de expunere este, prin urmare, de 250 μs etc. Durata de expunere este controlată de PC-ul gazdă și nu există o limită maximă pentru durata de expunere. În practică, cele mai lungi durate de expunere sunt limitate de saturația senzorului, fie prin lumina incidentă, fie prin curentul întunecat.
Răcire: Curentul întunecat este o caracteristică a tuturor senzorilor de cameră. Este denumit „întunecat” deoarece apare indiferent dacă senzorul este expus la lumină sau nu. Curentul întunecat apare în imagine sub formă de zgomot. Cu cât timpul de expunere este mai lung, cu atât zgomotul din fiecare imagine este mai mare. Curentul întunecat depinde exponențial de temperatură, motiv pentru care zgomotul generat este denumit și „zgomot termic”. De regulă, curentul întunecat se reduce la jumătate atunci când temperatura senzorului scade cu 6° sau 7 °C.
În timp ce niciunul dintre aparatele foto C0, CG sau C1 nu este echipat cu un sistem activ de răcire termoelectrică (Peltier), modelele C1 utilizează un ventilator mic care schimbă aerul din carcasa aparatului foto. În plus, direct pe senzor se află un mic radiator pentru a disipa cât mai multă căldură posibil (cu excepția modelului C1-1500, al cărui senzor este prea mic pentru a fi echipat cu un radiator). Senzorul C1 nu poate fi răcit sub temperatura ambiantă, dar temperatura sa este menținută cât mai aproape posibil de temperatura ambiantă.
În comparație cu modelele închise ale aparatelor foto C0 și CG, temperatura senzorului din modelul C1 poate fi cu 7° până la 10 °C mai scăzută, reducând astfel curentul întunecat cu mai mult de jumătate.
Ventilatorul poate fi controlat cu ajutorul software-ului camerei.
Conexiune autoguider: Monturile telescopice astronomice nu sunt suficient de precise pentru a menține stelele perfect rotunde în timpul expunerilor lungi fără mici corecții. Camerele foto astronomice răcite și camerele foto digitale reflex permit obținerea de imagini perfect clare și de înaltă rezoluție, astfel încât chiar și cele mai mici nereguli în urmărirea monturii devin vizibile sub forma unor distorsiuni ale stelelor. Camerele C0, CG și C1 au fost special concepute pentru urmărirea automată (autoghidare) a monturii. Camerele de ghidare au fost proiectate să funcționeze fără piese mobile mecanice (cu excepția unui ventilator cu suspensie magnetică). Obturatorul electronic permite timpi de expunere extrem de scurți și înregistrarea a mii de imagini în timp scurt, ceea ce este necesar pentru o ghidare de înaltă calitate.
Aparatele foto C0, CG și C1 funcționează împreună cu un PC. Corecțiile pentru urmărire nu sunt calculate în aparatul foto. Acesta transmite doar imaginile înregistrate către PC. Software-ul care rulează pe PC calculează abaterea de la starea dorită și transmite corecțiile corespunzătoare către montura telescopului. Avantajul utilizării unui PC pentru procesarea imaginilor constă în faptul că PC-urile actuale au o putere de calcul copleșitoare în comparație cu procesoarele integrate în camera de ghidare. Algoritmii de ghidare pot determina apoi poziția stelelor cu o precizie subpixel, pot alinia mai multe stele pentru a calcula abaterea medie, limitând astfel efectele vizibilității etc.
Corecțiile calculate pot fi retransmise către montură printr-o conexiune PC-montură.
Software SIPS: Puternicul software SIPS (Scientific Image Processing System), livrat împreună cu camera, permite controlul complet al camerei (expunere, răcire, selectarea filtrelor etc.). De asemenea, sunt acceptate secvențe automate de imagini cu diferite filtre, binning diferit etc.
Datorită suportului complet standard ASCOM, SIPS poate fi utilizat și pentru controlul altor instrumente. Acestea includ în special monturi de telescop, dar și focalizatoare, unități de control pentru cupole sau acoperișuri, receptoare GPS etc. SIPS suportă și urmărirea automată, inclusiv ditheringul imaginilor. Sunt acceptate atât interfața hardware „Autoguider” (cablu cu 6 fire), cât și metodele de urmărire „Pulse-Guide API”.
SIPS poate însă mult mai mult decât să controleze aparate foto și observatoare. Sunt disponibile numeroase instrumente pentru calibrarea imaginilor, procesarea fișierelor FITS de 16 și 32 de biți, editarea seturilor de imagini (de exemplu, combinarea mediană), transformarea imaginilor, exportul imaginilor etc.
Deoarece primul „S” din abrevierea SIPS înseamnă „științific”, software-ul suportă atât reducerea astrometrică a imaginilor, cât și procesarea fotometrică a seriilor de imagini.
Instrumentul „Guiding” permite activarea și dezactivarea funcției de ghidare automată, pornirea procesului de calibrare automată și recalcularea parametrilor de ghidare automată atunci când telescopul schimbă declinația, fără a fi necesară o nouă calibrare. Nici la răsturnarea monturii nu mai este necesară o nouă calibrare a ghidului automat.
